Carmen Feraru: „De cand vine la Centrul Stelutelor, Catalin a facut progrese enorme”

IMG 5316 minCatalin are 2 ani si 4 luni, dar se lupta cu boala de la varsta de doar 2 saptamani, atunci cand a fost diagnosticat cu meningoencefalita, o afectiune care i-a afectat grav mobilitatea si puterea de autosustinere. Desi medicii i-au dat apoi doar 48 de ore de trait, baietelul a supravietuit miraculos. In urma cu un an si jumatate, Catalin a inceput sedintele de kinetoterapie la Centru Stelutelor unde a facut progrese majore. Astazi, se poate juca singur stand in sezut, iar mama sa are pentru prima data speranta ca va putea alerga intr-o buna zi.

Diana Tudor: Povestiti-ne cum a inceput aceasta etapa din viata dumneavoastra si a lui Catalin si cum a evoluat.
Carmen Feraru: Totul a inceput in urma cu doi ani si jumatate, cand eram insarcinata cu Catalin si urma sa nasc. Nu am putut naste natural, asa ca medicii m-au bagat de urgenta in operatia de cezariana. Insa pana sa il scoata pe Catalin, inima lui s-a oprit de trei ori. Am sperat ca acest lucru sa nu ii afecteze dezvoltarea ulterioara, iar in primele doua saptamani de viata ale sale nu s-a intamplat nimic care sa ma ingrijoreze. Cu toate acestea, dupa doua saptamani, eram acasa cu el si a facut o criza. A inceput sa respire rar dintr-o data, asa ca speriata, am chemat salvarea. Din pacate, personalul medical de pe ambulanta mi-a spus ca nu are nimic, ca totul este cauzat de colici. Dupa ce a plecat salvarea, Catalin a inceput sa aiba convulsii, asa ca am plecat cu el de urgenta la spital, unde a intrat in coma. Medicii i-au pus diagnosticul de meningoencefalita, iar prognosticul nu a fost unul foarte optimist. I-au dat 48 de ore de viata cel mult.

D.T.: Si cu toate acestea, astazi, Catalin traieste si este un baietel vesel, care a inceput sa se bucure de jocurile copilariei...
C.F.: Asa este. Catalin a supravietuit in mod miraculos, iar dupa aproape o luna s-a trezit din coma. De atunci, a inceput o lupta constanta pentru recuperarea sa. Practic, boala i-a afectat mobilitatea si vederea. Catalin nu putea sa stea in fundulet la o varsta la care majoritatea copiilor incepeau deja sa mearga, nu isi putea sustine singur capul si era foarte “moale”. Am inceput recuperarea medicala la 9 luni, la un centru, insa fara succes. Cel mic respingea orice terapeut care intra in contact cu el si nu se vedea niciun rezultat. Dupa ceva timp, am auzit de la o prietena despre Centrul Stelutelor si Asociatia M.A.M.E. si despre ajutorul pe care il acorda copiilor diagnosticati cu boli grave.

D.T.: Cum a fost pentru dumneavoastra prima vizita la Centrul Stelutelor?
C.F.: In 2015, cand am venit pentru prima data la Centrul Stelutelor, am fost primita cu foarte multa caldura de intreaga echipa, iar acest lucru mi-a placut foarte mult. Mi-a placut mediul vesel si colorat, iar cand am cunoscut-o pe Cristina, kinetoterapeutul cu care avea sa lucreze Catalin, mi-am dat seama ca este o persoana buna si calda si am sperat din tot sufletul ca cel mic sa aiba rezultate cu ea.

D.T.: Cum au evoluat lucrurile de cand face recuperare medicala la Centrul Stelutelor?
C.F.: Starea de sanatate a lui Catalin a evoluat enorm. Pe langa faptul ca este pentru prima data cand accepta pe cineva sa puna mana pe el si sa lucreze cu el, s-au vazut si progrese foarte mari. Acum reuseste sa stea in fundulet, isi sustine singur capul, musculatura lui este mai puternica. Ba chiar se joaca singur, ceea ce inainte nu reusea sa faca. Mai mult decat atat, a reusit pentru prima data sa stea in picioare, dar sprijinit, iar acest lucru m-a bucurat enorm. In plus, si neurologul la care mergem periodic la control, mi-a spus ca este un progres foarte mare.

D.T.: Acestea sunt vesti minunate. Ce sperante aveti pentru viitor?
C.F.: Da, asa este, si nu pot sa exprim in cuvinte recunostinta pe care o am fata de ajutorul acordat. Sper ca recunostinta sa vina si din partea lui Catalin atunci cand va fi mai mare si va reusi sa stea singur in picioare... pentru ca stiu sigur ca va reusi intr-o buna zi! Vreau sa multumesc intregii echipe a Asociatiei M.A.M.E. pentru tot ajutorul acordat atat noua, cat si celorlaltor copii, dar in mod special Cristinei, care este o persoana extraordinara. Felul in care se comporta cu cei mici si energia pe care o are ii face pe copii sa coopereze, sa o asculte si ,in felul acesta, obtine si rezultate cu ei.